învelișul,
avea mușchii fleșcăiți
adus din spate
purta ochelari cu multe dioptrii

îmi ajungea vocea sa calmă
care-mi explica
despre învelișurile cepei-om:

nu tot ce e frumos
ține, îmi zicea-
vezi, sufletul are greutate, numai 27 de grame!

chiar și pielea e o îmbrăcăminte,
doar apa ne ține suflul tinereții
și surâsul –

nemuritor e îngâmfatul care-și
imaginează trupul poemului
- ca o rochie de bal -
doar șira spinării
ne aruncă în epoca dinozaurilor!

arta nudului e accesibilă tuturor
nu-mi rămâne decât regretul
cepei roșii.
Bianca Marcovici