atât de departe și totuși atât de aproape
iubita mea de acolo
atât de rar aici
parcă a fost un vis
mâinile cuprinse în tăcerile mele
buzele roșii aprinse de setea mea
mirosul cu tainele
renăscute ca o parte din viață
plâng și îmi e atât de dor
de jocul serilor flămânde
cu lumina coapselor în brațe
și timpul ce se oprea
la căsătoria noastră de pe malul mării
ce râdea
cu nisipul pe buze
cu valul pe sânul tău
în cea mai frumoasă melodie
îți aduci aminte?
eu alerg acum
nici nu mai pot să fac ceva
decât atât
să plâng…