Noapte după noapte mor,
Devin egal, devin perfect,
Corp în spate las, eu zbor,
Călcai nu am în tărâm concret.

Nemurirea scurtă-n noapte fu.
Câteodată mă trezesc;
De multe ori refuz, zic nu
Linii pe perete să crestez.

Mai și zbor, pe inserat;
La zaruri pierzători,
Sub, pe stradă înșirat,
Rămâne rând de muritori.

Muribund sunt iarăși.
Mă trezesc, adulmec,
Zâmbesc cu dinți rămași,
Iluzii iluzorii rumeg.

Noaptea iarăși zbor,
O umbra pe perete vag.
Vine ziua, mor,
ÃŽn praf de stele visele se sparg.