pe cînd se amestecau limbile
era o zeamă de pierzanie în toată zarea
apele potopit-au pămîntul
hrănindu-l astfel cu fructul apei

la ruga fiarelor frunza de măslin
ne-a mai dat o șansă

acum
stricăm pămîntul acesta uscat
cel în care
ar trebui să ne găsim liniștea