îți spui că nu ai cum să treci peste asta -
noaptea este o mlaștină
în care te scufunzi cu buzele cusute
de licărul lunii

nu-ți rămâne decât să-ți pui
iubirea în lampioane
să privești cum se înalță sfielnic

întunericul pare un sac de șerpi
îl arunci pe un plaur
învingi oboseala
gândul devine reflex necondiționat
o flacără la intrarea în peștera lui Platon
toate punctele fixe se mișcă

începi să descoperi la tine simptomele bolilor pe care le studiezi
convențiile despre viață
nu pot fi traduse în limba spargă

mersul prin fața casei tale
este o peregrinare prin vena cavă
devin argonaut cu
vedere periferică