Lumina ta strecurată
prin cearcănul serii
ca prin înalte vitralii
ale unei catedrale de umbră
este mir pe fruntea mea
grea de gândul întoarcerii în țărână.

Oblojește-mi inima
rănită de gheara ascuțită a timpului
prelins printre zodii,
cu psalmii întoarcerii în lumină,
cu balsamul uitării,
cu căința ucigașului de păsări albe,
cu speranța iertării.