În plină tăcere
mă strig,
nu răspunde nici măcar ecoul,
cu vorbele goale respinse.

Când peste tot bântuie
biruitor necunoscutul
palid și mare,
în pielea subțire
invidia vânează asfințitul.

Doamne îmi zic, înlăuntru
pune-mi o cruce de gheață,
să mă topesc odată cu ea
de bucuria soarelui!