gândesc în dezordine

nicio noțiune geometrică
nu mă poate cuprinde
la naiba cu poeme izvorâte din sfere
cu triunghiuri în care
lehamitea de noi e la ea acasă
nu sunt o albină de hexagon
iar într-un cerc punctele se volatilizează
precum o iluzie răzvrătită

respir o matematică
în care pântecul nu se măsoară
în centimetri
ci în săruturi scăpate haotic
din dorință
poate aceeași dorință
lăsată în mansarda plină de fluturi

dincolo de ferestre lumina își cere scuze
pentru invazii
lăsându-mă să renasc
punct