Își surpă dealurile umbra pe șesurile solitare,
Amurgul bâjbâe spre noapte pe cerul vânăt și străin.
Cu aripele plumbuite de ani și multă depărtare,
Deasupra târgului trec corbii sau poate solii beznei vin?
Simțim cum ne lovește-n suflet amarul gândului și-a vorbii,
De inimă ne mușcă toamna sau poate mușcă vreun strigoi?
Ce spune clopotul de seară? Ce fac prin aer oare corbii?
Se ceartă lung cu veșnicia sau poate că vorbesc de noi?