Omul Foarfece
Înălțimea lui doi crește gura degetelor
a cărui ochi din unghii este ros
de ultimul gol cu gust de piele
care respiră prin tâmple
iar talpa stă pe spate,
cerul se uită în oglinda cu susu-n jos,
norii au stelele în sânge
și nemărginirea este ecoul alb...
"Pax vobiscum!”

Omul Piatră
Sinele mineralizat își cântărește șlefuirea
spate-n spate cu ultima aripă
a căror miez
se accordează în vibrații
care se suprapun dincolo de gânduri
și devin țesutul din piatră a decepției.
"Lapis omnia vincit!”

Omul Hârtie
Sufletul origami se lasă respirat
de cuvintele înfipte în a patra dimensiune
a căror anotimp este însăși veșnicia
ce miroase dorința mireselor moarte...
"Quod scripsi, scripsia...Eripitur persona, manet res!”