Am navigat pe-oceanul vieții,
Pe bolta cerului și-n marea cea adâncă,
Mi-am prăfuit orgoliul cu pulbere de stele,
Și m-am lovit ca valul de o stâncă
Și aruncat pe malul vieții mele.

Te-am simțit mereu, știam c-ai fost creată,
Te-am căutat în orice corp de fată sau de zână,
Știam că Dumnezeu mă pune la-ncercare,
El mi te-a dat dar nu a vrut să-mi spună
ÃŽn care stea se-ascunde, iubirea mea cea mare.

Am obosit sperând, nu orice stea naște lumină,
Nu orice suflet de femeie știe să vibreze,
Și-aici pe mal, uscat de disperare tristă,
Aștept iubirea ta să mă boteze,
Că-ntre Carpați, Liana mea există.