Mi-este rece peste trup,
Sufletul, din crengi îmi rup.
Ea îmi cântă și mă minte,
Chicotind, râzând cuminte

Într-o zi de vară rece
Și urâtul nu-mi mai trece,
Iar de sus, un cer străin
Îmi rânjește cabotin.

Mi-este rece peste mâini,
Sufletul îmi rup cununi
Și îmi crește-n ochi o floare
Cu petale de-ntristare,

Cu petale de-adormire.
Ea-mi vorbește de iubire
Aruncând cuvinte-n jur
Fără formă și contur.

Mi-este rece peste pleoape
Și îmi crește-n sân un șarpe,
Șarpele zilei de vară
Învelit în solzi de ceară.

Dar ea cântă și mă minte,
Vise și iluzii vinde
Cu înverșunare oarbă
Într-o piață, pe tarabă.

Mi-este rece și târziu,
Și m-a îngropat de viu
Gura ei cântând cuminte,
Vai, aceleași reci cuvinte!