Ploaie cu miresme

Mireasma se rupe-n două
O trag pe nări lacom
Când afară iar plouă
Iar ritmul e molcom.

Adierile se zbat dinspre
Părțile mai ruginii,
Eu prefer totuși culorile
Puțin mai pământii…

Un strop pe picior rătăcit
Stă parcă-i o lacrimă,
Stă ca un bețiv răstignit
În a beției patimă.

O iau, o strivesc între degete
Mă uit în jur: nimeni!
Ah, ce crunte secete
Ce i-aÈ™ mai da pinteni!