E frig aici și tu propui să ne-ncălzim la o țigară,
iar asta nu mă încălzește cu nimic.

Nu mă-ncalzește, căci bat curenți de aer între palmele noastre,
și vezi cum încolțesc și rotesc uraganele astea între ele;
căci palmele noastre răsar de pe continente diferite și acolo rămân
și niciodată nu se ciocnesc într-un relief, reinventat
de geografia noastră behavioristă.

Suflu cuvintele-n baloane de săpun s-ajungă la tine,
dar se sparg și se pierd pe drum pe-o cale lungă de minute,
iar minutele se dizolvă-n scrum gri din verde ars,
iar eu m-am făcut una cu scrumiera, căci, din când în când,
te ciocnești de ea.

Verdele-i ars, verdele-i ars, verdele-i ars,
iar roșu-i uscat și foșnește-a vid.