Când privesc 'napoi în viață,
Văd trecutul - un calvar,
O prăpastie în ceață,
Un vis urât, un coșmar.

Suferinți lungi și amare,
Toate se îngrămădesc
Și îmi ies mereu în cale,
Sufletul îmi năpădesc.

Aș dori ca să pun capăt
La aceste amintiri,
Să nu mai scot nici un geamăt,
Sau suspin, sau tânguiri.

Viața-mi pare-amăgitoare,
Plină de neprevăzut,
Crudă și neiertătoare,
Labirint, necunoscut!