cândva îmi spuneai că moartea nu este decât
o destinație exotică
o plajă imensă
o vacanță eternă
o oază de liniște
în care te deconectezi
de stres de boli
de dureri
de cuvinte

un loc în cuierul veșniciei
unde agăți osteneala vieții
ca pe o haină de ploaie
udată de picurii repezi
din vremea când anotimpurile
se rostogoleau peste noi încă verzi
și câmpul năștea din pepeni imenși
veri flămânde alăptate cu must
din fructele pământului iubit