Șlefuirea

M-am apucat să-mi șlefuiesc creierul
C-o drujbă fără lanț, de dimineață,
Această idee-mi veni după ce zarul
L-am înghițit pe pâine cu dulceață!

Ce-am putut să șlefuiesc?
Idei, descântece și ceva vise ciobite,
Care nu mă lăsau să trăiesc
Cu gânduri colorate, seci și bănuite…

Acum, c-un creier șlefuit
Ies la plimbarea de seară hotărât…
Acum înțeleg de ce-am fost prăfuit:
-Ca azi s-alerg, ieri m-am târât!