Când mâna tu mi-ai cerut
Mi-era teamă, te-am respins
Dar așa rău mi-a părut
Și o jale m-a cuprins.

O! vino iar la mine,
Întoarce-te, mă iartă,
Asta-ți ceream, știu bine,
În Cișmigiu, odată.

Dar tu păreai că n-auzi
Ești surd la rugăminți
Și pe obrajii-mi palizi
Curgeau lacrimi fierbinți.

Simțeam că n-am puterea
Să scot nici un cuvânt,
Voiam să iau durerea
Cu mine în mormânt.

Și ți-am strigat, ții minte:
-Ai inimă de piatră,
Îți bate, dar nu simte
Durerea-mi necurmată?!

Atunci, din milă poate
Mi-ai dăruit iertare,
Punându-mi peste toate
Durerile-alinare.