Pietrelor colțuroase

Pe fruntea mea s-au rotunjit pietre colțuroase
Într-un timp în care m-adăpam cu rouă,
Ascuns într-un ungheț, de vremuri viforoase
Răpit de inundații și dornic ca să plouă -
Trezitu-m-am pe-un mal sub umbră de trestii,
Cu-n jug la gât, belciug la nas și sfori
Probabil legat cu voinicie de câteva bestii,
Care sper să putrezească-n închisori!

Pietrele rotunjite pe fruntea-mi: nicovală
Urlă, se zbat și se vor aruncate -
Înghițite lacom de-o frumoasă boală
A setei, obsedată pentru fapte!

Pietrelor colțuroase le spun azi cu elan
C-am să le rotunjesc pe fruntea-mi, nicovala
Pe care-o mătur de biluțe an de an
Iar la final, nisipul scaldă-n el morala!