risipit ca un nor într-o adiere de vânt
îmbrățișez cu mâinile subțiri ca de fum
chipul împăiat al poemului

ca niște lipitori mă strecor
în țeasta și inima lui
scormonind sub veșmânt
și ciugulind printre oase
miezul crud al cuvintelor

dimineața când plec spre altă momeală
în urmă rămân doar păsări de pradă
și vatra unui foc uriaș