În fiecare dimineața
cocoșul își trezește consătenii,
fântâna oglindește chipul țăranului
iar mirosul de mămăligă, șuncă și ceapă
se simte-n pridvor.

Pamântul oftează după plugul de lemn,
a uitat cum arată recolta,
pe ici pe colo din grămada de buruieni
mai răsare putin grâu
geneza poporului român.

Pruncii
învață să citească în mijlocul câmpului
înconjurați de maci și oi,
doar cățelul le mai alintă copilăria.

Andrei și Gheorghe,
ce-au fost la baionetă împreună,
se dușmănesc pentru o piatră de hotar,
în timp ce nepoții se iubesc.

Duminica, femeile merg la biserică
iar bărbații au înlocuit poienița
cu birtul din sat...ulița
ce leagă viața cotidiană
de nemurire.

Ion și Moromete se dezic de peisaj
ei încă mai luptă pentru pământ.