Moara numără zilele
celor rămași în sat.

Ulița,
altădată plină de copii,
așteaptă în liniște rata
cu ziarul de la oraÈ™.

Biserica,
puntea dintre Pământ și Dumnezeu,
liniștește bătrânețea
purtată într-un baston,
cocoșat de timp.

Părinții speră,
privind dintr-o poză,
poarta să se deschidă.

La umbra brazilor o lumânare aprinde
cursul vieții.