Fabulă de-a-ndoaselea

Cel mic al meu m-a întrebat aseară
De-am întâlnit în lumea literară
Ca la un tom de fabule notorii
Să fie animalele-autorii,
Iar niște oameni, cum am fi noi doi,
În fabule să fie doar eroi!...

I-am spus că pot să-i furnizez o listă
Fiindcă astfel de lucrări există,
Deși, precum afirmă literații,
Nu-s fabule, ci simple...fabulații,
La care, fără multe comentarii,
Drept autori sunt porcii și măgarii,
Cei care-n mod deloc întâmplător,
Prezintă omul cum "vrea" mușchii lor,
Iar toate-aceste scrieri - o mulțime -
Se denumesc generic "Anonime"!

Cum cine le citește? Știm din teste,
Că, unii șefi și unele neveste,
Persoane predispuse, din păcate,
La bănuieli și la credulitate,
Grefate-n conjunctura actuală
Cu sensuri care duc la o MORALÃ:

"Să nu ajungi eroul literar
Când autoru-i porc sau e măgar!"



Fabulă cu acorduri clasice

Un greier mic și tuciuriu la ten,
(Scripcaru-ncondeiat de La Fontaine) -
Cel care n-a agonisit un sfanÈ›
Și, tremurând la margine de șanț
A fost salvat de harnica furnică
Precum cu toții știm la o adică,
A dobândit în mai puțin de-un an,
Și vilă, și parale, și Merțan,
Încât mai zvârle câte-o firfirică
La demna, azi, de fabulă, furnică.
Ascensiunea-i a produs ecouri;
E invitat într-una la talk-showuri,
Conform cu o opinie expresă
Ce se propagă în întreaga presă.
Și știți de ce? Fiindcă-n timp de criză,
Jucându-și cartea pentru marea miză,
A renunțat la Mozart și la Liszt
Și-a devenit, ce credeți?... Manelist!!!
Iar în această fabulă banală
Se-ascunde-un tâlc ce naște o MORALÃ:

"Politica-i la fel. Ajungi notoriu
Când știi să faci schimbări de "repertoriu"!



Pseudofabulă ideatică

Un bun prieten din adolescență
Cu care a purtat corespondență
Și care locuia în Israel,
Pe-al meu amic l-a invitat la el,
Ca-ntr-o vacanță să se relaxeze
Și Þara Sfântă să o viziteze.
Și uite-așa, vecinul norocos,
Călcând pe-aceleași pietre ca Hristos,
Ajuns fiind în inima Iudeii
Ceru să vadă "unde plâng evreii",
Fiindcă a uitat, de bună seamă,
Că locul "Zidul plângerii" se cheamă.
"Vom merge,-amicu-i spuse, dacă vrei
Să vezi chiar locu-n care plâng evrei";
Și cu mașina, fără nici un risc,
L-a dus și l-a lăsat taman la...Fisc!

MORALA: "Orice drum e diferit
De la realitate pân-la mit!"



Fabulă cu doi vulpoi (Hors concours, pe tema de la epigrame)

Vulpoiul ce stătea în pușcărie
Urmare-a faptei de găinărie
Și care - condamnat la patru ani
Căci a sustras găini de la țărani,
Turnat fiind de-o vulpe, care-odată,
A fost sedusă și abandonată -
Era "cazat" în penitenciar
C-un alt vulpoi, coleg "concelular",
Un tip infatuat și barosan,
Cu vizuină în "Zambaccian",
Și care-odată-n spațiul mioritic
Era un important "vulpoi politic".
Acesta, îl privea cam peste umăr
C-avea găini și ouă fără număr,
Dar a ajuns, se pare, la popreală
Sub acuzații de ciubucăreală,
Corupție, trafic de influență,
Delicte foarte grave în esență,
Ba chiar mai mult, a fost subiect în presă
Când a luat decizia expresă
De-a-și trage cu o pușcă "Smith and Muller"
Un glonț, pârlindu-și blana de la guler!
Ei bine,-acesta, plin de aroganță
A reușit extrema performanță
Să scrie-o carte într-un spirit critic,
Tratând destinul hoțului politic,
Și, pentru-această faptă, oameni buni,
Fu pus în libertate-n șapte luni!....
.......................................
Atunci vulpoiul nostru cel sărac
Ce a furat găinile în sac,
Rosti-n celulă, fără șovăială,
O frază cu esențe de MORALÃ:
"Și la pârnaie unii-s mai cu moț;
Oi fi eu hoț, dar ăsta-i și mai hoț!!"