aceleași semne aceleași distanțe

între sufletele noastre e noapte
multă noapte
cineva scrijelește o lacrimă
într-un sertar
câteva rânduri neterminate
și un pix

încerc să-mi decodez durerea

între două liniști respiră o amintire
orice poveste începe cu
a fost odată...

știu

pe margine de noapte stă agățat
un păianjen
curând depărtarea va intra
într-un alt anotimp