Mi-e dor de un mâine febril căutat,
Mi-e dor de gândirea căzută-n păcat,
Mi-e dor de spațiul dintre cer și pământ
Unde iubirea este ultim cuvânt!

Redută pierdută pe-altare de nori,
Adâncă visare în ani călători
Re-nvie și-i vie dulcea chemare
În leagăn de val pe țărmuri de mare.

Lumină celestă țesută în dor
Pe aripi de înger mă poartă în zbor,
Prin fire de zbucium și de uitare,
Mă pierd printre stele, searbădă stare!

Adie speranța-n raze de lună,
Strop de vise într-o lume nebună,
Ating dorința, o sorb din pocale,
Mă caut pe mine, caut o cale.