iubito, îmi ești ca fierea
din care se poate extrage viscol
ai început să te îngălbeneși pe la colțuri

port nimicul în mine
ca pe un dumnezeu în care stă
sufletul meu cariat de realitate
uneori fac mătănii
izbindu-mă cu capul de podea

stau lîngă soba frigului