frunzele nu au moarte
au toamnă
și pași
repetă linia
vieții
setea
de ceva timp e mai
mare
lacrima
a inundat surâsul
înot
împotriva curentului
nu am cum
să fac ordine
obosit trupul
nu se declară
până nu a cedat
inima
roșie
vede albastru
aude verde
simte
alb
miroase
busuiocul din palmă