prin coridorul rece și întunecos al morții
trăiesc clipe în care niciun fel de fir
nu-mi poate oferi o cale de ieșire
din labirintul propriilor mele fantasme
iar tu zâmbești a primăvară de peste munți
precum un ghiocel răzvrătit
ochii mei îți adulmecă cu nesaț fiecare înflorire
aduc dovezi despre trupul tău
sunt indiscreți
te dezbracă
îți reașează fiecare petală
dar nu te desfrunzesc
te cheamă doar te strigă chiar
și dacă e nevoie o fac pe fluturii
.............................
depun mărturie din starea de om
jur că nu iubirea este vinovată de efemer
.............................
doar oamenii de zăpadă se topesc aiurea
când li se aprinde inima