Mi te-am creat din vise și baladă,
Tu, omul meu, eternul meu amor,
Te-am botezat în unda preacurată,
Scăldată în al ochilor izvor.

Te-am veșmântat în straie de lumină
Și-n lung șirag te-am prins, de rugi șoptite,
Ca nici un nor, în trecerea-i haină,
Să nu-ți umbrească razele-aurite.

Þi-am presărat pe suflet nestemate
Și dulci fiori, din salbele iubirii,
Þi-am pus în ochi sclipiri de diamante,
Să ard sclipind în flacăra privirii.

Și glasul ți-am deschis spre dulci balade,
Să cânți duios pe corzi de inimi frânte,
Să rupi blestemul patimilor toate,
Cu un descânt rostit în stihuri sfinte.

Desăvârșind lucrarea mea divină,
M-am așezat pe struna fermecată,
Tu, omul meu, tu blânda mea lumină,
Să mă mângâi cu lira-ți adorată.