agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 961 .



Declaratie de dragoste
poetry [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [newgreenmoon ]

2014-02-24  | [This text should be read in romana]    | 



Ai zâmbit și viața mea s-a primenit în verde,
adăpându-și fericirea din izvorul privirii tale.
Ai oftat… am tresărit
și cerul și-a slobozit zăgazurile îngijorării,
peste ziua sufletului meu, obișnuită să traiască
după cadența respiratiei tale cotidiene.
Când vei înceta să respiri, voi înceta să exist.
Ești timpul meu, picurându-și nădejdea pe destin
în ritmul bătăilor inimii mele flămânde.
Ești vârtejul-alint în care m-am lăsat îmbrățișată,
sperând, în gând, într-o eternitate.
Nu te-am visat… te-am aflat dintr-odata
și m-am dăruit ție cu frenezia șoaptei de iubire
picurată în ureche în nopțile fierbinți.
M-ai primit în îmbrățișarea ta,
m-ai pictat în suflet-pereche
si mi-ai izbăvit pasul de căderi și nevoi,
uneori de mine însămi…
Apoi ne-a copleșit viața și ne-am rătăcit de noi.
A fost frig si ploi, eram însingurați și străini
pe câte o cărare îngustă, în mijlocul lumii dezlănțuite.
Viața arunca în noi cu pietre.
Ne-am târât umbrele nevinovate
printre zăbrele, sfidând limitele cu incrâncenare.
Dincolo de vreme, sufletele noastre orbecăiau în întuneric,
unul fără altul eram infirmi, eram pierduți.
Ne-am regăsit obosiți, într-un târziu dureros,
cu sufletele amprentate pentru tot restul…
dar împreună mai înțelepți.
M-ai primit iar în îmbrățișarea ta,
punându-ți sufletul pavăză în calea căderilor,
cu câte un suspin pe buze de câte ori
gândul îți picură în suflet zvonul neputinței
de a-mi ocroti trecerea.
Ești mâna care îmi arată drumul,
în clipe ce nasc îndoieli și ridică întrebări,
ești mângâierea care-mi alină sufletul,
de câte ori îl îneacă amărăciunea,
ești zâmbetul care-mi luminează ziua,
născând inceputuri din orice urmare,
ești norocul și lacrima zămislite de destin
ca să-mi tămăduiască neîncrederea în ziua de mâine,
spălându-mă de păcate,
ești pulsul unei vieți ce se vrea trăită frumos,
ca frumosul veșnic din inima ta ...
ești doar tu.
Potrivește-ți răsuflarea după raza dimineții,
caci de vei inceta să respiri, voi înceta să exist!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!