ies din casă, mă-ndrept spre prima stație, iau de-acolo 104 și cu 104 prin pantelimon merg până la muncii și de la muncii
până la unirii, și de la unirii până la gabroveni, și de la gabroveni până la numărul paișpe, de la numărul paișpe până la pariu,
de la pariu până la pariul pe prietenie, de la pariul pe prietenie până la prietenie, de la prietenie până la …
nu mai e decât un pas,
unul făcut pe sub tăișul umbrei tale, singurătate,
până la poezie și de la poezie până la prietenie, și de la prietenie până la pariul pe prietenie, și de la pariul pe prietenie
până la pariu, și de la pariu până la numărul paișpe, de la numărul paișpe până la gabroveni, de la gabroveni până la unirii,
de la unirii până la 104 și cu 104 până la muncii, și de la muncii până în pantelimon, și prin pantelimon până la stația
terminus, de la stația terminus până acasă, de-acasă până la poezie, în fieful meu provizoriu, acolo unde eu
mă apropii de mine tiptil și îmi șoptesc la ureche: singurătate,
prefer s-ascult de departe pe cei care îți verbalizează prima sau ultima literă din zi ori din noapte.
în spatele meu, sub tăișul umbrei curbat, un cerc de omuleți așteaptă să fie decapitat,
un cerc de palavragii care se sparge în figuri și își ascute limbile bifurcate, sub tăișul umbrei tale, singurătate, tot
adjectivizând și abjectivizând zi de zi verbul pe care eu l-am conceput noaptea,
sub tăișul umbrei tale curbat, singurătate, asemeni unei katane,
gata să spintece tavanul cu nori din care să curgă apoi peste noi
soare cu ploi, soare cu ploi.


27.02.2014;
23:53