ABIS




[ IV ]




Au nu iubirăm noi sublima Moarte, dragostea mea?!
Am mas împreună în Timp, sărutând fiecare piatră de mormânt -
Într-un abis, îmbrățișați, aievea, sub tainic jurământ...
Dar sinuciși în fiecare vers... ce prevestea o lăcrimea...


N-au nimic de spus, mormintele vremii. Au cum ne cântă dulcea cucuvea!
Au cum ne strigă demonii flămânzi! Parcă-i zăresc, blestemând -
Ne blesteamă firea noastră - dar tot ne mai iubim, din când în când...
În abisul nostru, cu epitafuri pe mormânt și-o moarte-n giurgiuvea...




ˆTh3Mirr0r




Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"