Podul peste Nistru, acel de la Otaci, cel dintîi,
Pe care, copil fiind, l-am trecut pentru prima dată
Pentru a ajunge la „Mojilău”, marcat în hărți drept „Mohyliv-Podilskyï”,
Căci acolo, la „Mojilău”, se zvonea că s-ar găsi vopsea pentru podele.
De la înălțimea podului am privit fascinat
Apele bătrînului rîu pentru prima dată.
„Ce apă mare!”, m-am gîndit eu atunci.
„Ce copil mic!”, nu s-a gîndit Nistrul nici atunci
Și nu se gîndește nici astăzi
Cînd îmi scald picioarele în apele lui răcoroase.
Ce i-s picioarele mele de vacanțier
Valurilor care au ieșit mutilate dintr-un baraj ucigător în visul lui
Și care știu că le așteaptă un altul asemănător mai la vale?!
Valurilor care duc în spate mizeria noastră plastificată...
Valurilor care au cunoscut altădată sîngele mizeriei noastre umane...

Podul feroviar pe care l-am trecut cînd am mers la Kiev în ’86, pe contra-sens,
În vara scăldată de razele radioactive ale Chernobylului...
Strigătul unui microbist în timpul meciului Dynamo Kiev – Dynamo Tbilissi
La care am fost cu tata: „Scoală, prostule, iarba este radioactivă!”...
Iar noi ne minunam cu părinții de faptul
Cum știau ei la Kiev să păstreze curățenia
Urmărind camioanele ce spălau metodic asfaltul străzilor...
Dar nu era decît o operațiune de decontaminare și spălare de praf radioactiv
Despre care noi nu știam încă nimic,
Nu știam încă nimic,
Încă nimic,
Nimic...

Podul feroviar peste care am trecut cînd am mers
Cu clasa în excursie la Minsk în ’88...
Orașul în care nu se face glod nici după cea mai mare ploaie,
Unde rafturile magazinelor erau pline de toate cele,
Dar numai pentru locuitorii orașului cu legitimație de locuitor al orașului
Și de unde proful nostru de geografie, Dmitri Moiseevich,
Printr-un prieten de la Minsk, cu legitimație de locuitor al orașului Minsk,
A cumpărat realizarea de vîrf a industriei sovietice: un casetofon „Mayak”,
Tranzacție purtînd însemnul prieteniei popoarelor,
Unica valabilă și veritabilă: a face rost de „deficit” prin troc.

Podul peste care am trecut cînd am mers
Cu clasa în excursie la Leningrad,
Orașul numele căruia se schimbă
În funcție de direcția de tir a cuirasatului Aurora
Și unde în acel an ’90 se distribuiau cartele, blestemul acestui oraș,
Cartele pentru pîine, pentru carne, pentru zahăr...
Oraș în care am dormit plătind, în loc de ruble, cu făină și untdelemn
Trecute peste podul de pe Nistru...

Podul de peste care în ’92 ne-au venit niște T, model 80
Purtînd însemnul prieteniei popoarelor...