ABIS




[ XII ]




O, voi, ucigașilor de îngeri!.. Mi-ați ucis dragul copilaș,
Încremeni-v-ar umbrele-n lespezi de piatră arsă,
Până ce vremea fericirii noastre, ne va fi întoarsă -
Că ne-amintește cucuveaua, de glasul ei, cel dragălaș!..




Mă iartă tu, iubite, de vechea deznădejde, care m-a ucis...
Dar sufletu-mi... s-a stins, amestecând dureri muiate-n sânge -
Nu-i soarele din veșnicul vis în care ți-am promis că nu voi mai plânge,
Nici sfeșnicul iubirii, aprins, cu luna din cerul desprins. E doar un abis...




ˆTh3Mirr0r




Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"