ce faci fată
te dezmeticiși
făcuși ceaiul de micsandră
stai aci pe scaun
și zi-mi
îți plăcu azi-noapte

aburi aburi pui de șarpe colăcei
intimitatea izbucni
tăcerea se sparse
ca și când ar fi ținut lichidul prea mult în ea

mde
să-ți spui drept
de neînchipuit
fu

luna
dovedind pământul cu umbletul ei
rotund în grădină
un dovleac fără măsură

cât păieru
cât postața
cât satu
crucit

iar noi cum ne-a lăsat Dumnezeu
pe o peliculă
cât ea de mare

sărutul selenar
în care mă pierdusem
cum și lumea clevetitoare
după fața ei

anevoie s-a lăsat înghițită
pe limba satului pascal
ca un bănuț de anafură

(10 aprilie 2014)