Ne cheamă pe orbita recrudescentă
Fantasmele pierdute decuseară
Pe alocuri un greiere mai bate o dementă
Și îi explică cum a vrut în doară
Să îi arate cum se face lumea
Din multul dram uitat pe-afară
Și în final cum a murit minunea.
Legendele toamnei rătăcite
Mă cheamă iar și iar în ascunziș
Am până când și lacrimile amorțite
De groaza unui loc uitat într-un tufiș.
Plimbăm iluzia hoinar între cei poli
De teama reminiscenței retrograde
În pragul casei stau chitiți doi soli
Privind la amalgamul de absurd și de șarade.
Mă cheamă gândul cel pierdut în vară
Să mai renasc odată-n Univers
Iar dacă nu e armonie fie chiar precară
Stropii de ploaie se transformă azi în vers.