liniște e atunci când așezat pe spate în mijlocul camerei
prin fereastra deschisă
poți desluși clar
vocea îngerului care te cheamă acasă

ghemuirea între pereții de carne
e doar o joacă pe care noi oamenii
am jucat-o prea mult
ascunși în văzul cerului
ne urlăm durerea
până în ziua în care
lângă același înger
plecăm rușinați la judecată