Citeam printre rânduri un articol despre
securitatea națională
în care autorul mă asigura de faptul că
nimic rău nu o să mi se întâmple în
următorii zece ani,
dar nici bun,
că sunt bine păzit,
că sunt urmărit douăzeci și cinci din
douăzeci și patru de ore
și mi-am adus aminte de cluj,
de anii de studenție,
de complexul hașdeu și de
fostul meu coleg de cameră
andrei, care,
într-un weekend geros,
după un joint,
înghețase în fața ferestrei.
Vino să vezi ceva,
îmi spuse el,
în timp ce împungea aerul
cu arătătorul
în direcția unui copac.
Uită-te,
îmi șoptea el,
îndreptându-și degetul înspre
copacul gol, plin de
zăpadă,
de croncănit și de ciori.
Privește,
croncănea andrei tot mai tare
și, pe măsură ce o făcea,
devenea tot mai palid și
mai crispat.
Privește cum cineva ne filmează,
croncănea vocea lui răgușită,
indicându-mi cu degetul spațiul
dintre crengi,
bine aerisit de viscol, apoi
poluat rău de tot cu un
prelung croncănit de
eternele ciori.


http://youtu.be/rwv5IrX6Sjw


21.05.2014;
07:35