când momentul de tremur apare
nu mai am nimic de făcut decât să
trag jaluzelele precipitat și să mă ascund cât mai bine
în spatele cuvintelor
care nu-mi mai aparțin.

fericirii îi este frică de mine
când mă învârt după umbră și zilele îmi alunecă printre degete
aÈ™ spune
aÈ™ face aÈ™ vrea
cine sunt eu să pretind ceva doamne?
cine sunt eu să iubesc autist și să cer în schimb același lucru?

într-un colț de cameră obscură
developez lacrimi
cât mai multe
cât mai des.