când m-am îndrăgostit îndesam călcâiele în cer
ca într-un cuptor de pâine
ședeam cu fruntea pe pământul cald
și vântul și fluturii și norii ca fumul
erau greu de rostit stăteau în coșul pieptului

fără să știu îl inventam pe dumnezeu în alt anotimp
credeam că e același
în zilele cu soare și lună albe amândouă
de binecuvântare grea
ploua cu mir dulce
ceasurile șchiopătau din coada minutarelor
pocneau agrișele și coacăzele între unghii
creșteau dinți de lapte în sânul meu de fecioară
cu numele cioplit de buze de bărbat

dormeam visul altcuiva într-un pat străin
el mă privea duminica prin geamul trenului
vedea prin mine
din veacul nostru de singurătate curgea praful
dintr-o biblie veche