Șprițul roșu

Zgârie arcușul niște corzi vechi și uzate
Din mâna unui țigan bubos
Cu o batistă sub bărbie, mâinile transpirate
Și-un nas butucănos.

Eu stau la masa cu fața de masă pătată
De vin roșu, din carafă, sec...
Lacom scarpin ce-a rămas din ceafa lată
Mușcând cotletul de berbec...

Ce deranjant se strecoară soarele pe geam
Sticla e murdară, dar lumina trece...
Strofa asta trăită, cântată, este tot ce am
În șprițul ăsta, puturos și rece...

Beau singur, ca bețivii notorii și nu-mi pasă
Că-n depărtările cu praf în vânt
Stă pentru mine, cu ușa deschisă o casă
Deja cu gândul, acolo sunt!