Arareori mă lasă timpul
Să rog secunda să n-adoarmă
Și răzvrătind în el răstimpul
Să deslușesc unica dramă
A evului iubirii sacre
Ce am crezut că n-o să moară
Mă regăsesc pe valuri ce sărate
Încă mai plâng într-o năframă.
Secundele răscoale timpul
Iar timpul se prăvale-n suflet
Aș vrea să îți mai văd odată chipul
Și-apoi să uit chiar și cel zâmbet.
Nimic nu mai e de trăit
În atmosfera cea bizară
Mă simt ca fiind nou venit
În viața ta cea singulară.