în spitalul psihiatric îngerii au buzele dulci
de la prea mult lapte praf înghițit fierbinte
din căni de plastic moale
și roz ca unghiile lor decalcifiate

aripile ascunse sub halatul de molton
cresc fără de măsură
atunci când asistentele de gardă tricotează
dacă îi privești cu atenție
în ochii lor de neon
albi și fierbinți ca piatra de var stinsă
vezi cum se deschide și se închide periodic
câte o fereastră cu bare la etaj
ori ușa de la salonul pentru agitați

ei stau mereu pe prag
sunt singurii îngeri care seamănă cu păpușile
din turtă dulce ornată cu paiete de zahăr
au picioarele lungi și moi
cresc zi și noapte precum iedera pe pământ
unde nu e niciun zid și niciun pui de pom

uneori mă întreb de când
nu au mai adormit