Sunt o sceptică, da. Nu mai cred
în minuni. Cred în ceea
ce pot să-mi cumpăr cu bani.
Vreau niște ani înapoi,
ca să joc rock'n'roll
cu vreun tânăr fanfan fără
niciun regret. Să am
și să n-am, totodată. Rochia
să mi-o uit în marfar de luni până
luni și să zică lumea:

Ãștia au fost nebuni !

ÃŽn moartea mea, tu chris
de burgh și în moartea ta, eu ledy
in red. Dar eu nu regret
blana argintie
pe care l-am întins pe dumnezeu
și l-am făcut dragoste,
apoi l-am mâncat.
Da, l-am mâncat ca să facem
copii. Nici gura plină
cu flori, nici trupul meu
doar în sandale, nici puii de lei.

Puii aceia de lei
din care ți-am făcut sarmale.
Tu nu știi cum e să îți pui la tigaie
toți oamenii vii. Sunt
o pacoste. Dar mă iert.
Data viitoare
am să-mi pun conștiința la fiert.