Descătușat mă las la mâini,
Din lanț să-mi scot privirea,
Și pașii să mi-i fac stăpâni,
Să-și caute iubirea.

Îmi cere noptea să mă jur
Cu mâinile pe suflet,
Ascuns în umbră să te fur,
Fără să-ti rup vreu-n scâncet.

Îmi scutur sângele-nchegat,
Să-și lepede culoarea,
S-alunge gustul de sărat,
Ce la născut uitarea.

Să vin apoi cu el în mâini,
Sub nucul din grădină,
Să torn plecat la rădăcini,
Din roșia mea vină.

De ai să treci întâmplător,
Chemată de-o durere,
Să-mi dai iertarea de amor,
ÃŽn noaptea de-nviere.