agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-08-08 | [This text should be read in romana] |
CINE SUNTEM NOI ?
Deseori credem că noi oamenii suntem hologramele lui Dumnezeu risipite cu dărnicie pe tot rotundul pământului în miliarde de exemplare diverse în care se ascund alte tainice universuri și alte câteva dimensiuni paralele, neștiute încă de nimeni. De fapt, viața noastră, a fiecăruia, este un scurt sejur prin timp și o caldă fâlfâire a viselor din labirintele întregului cosmos aflate și ele din veșnicie în veșnicie ascunse cu măestire în umbra luminoasă a Creatorului său și al nostru. Deși pe plan fizic, așa cum arătăm noi acum, suntem aparent limitați în timp, în realitate, pe plan spiritual, suntem și vom fi cu totul eterni, iar cei care știm asta ne zbatem, încă de pe acum, să câștigăm priorități chiar și în acea eternitate, să ieșim biruitori în lupta de dincolo cu legile infinitului, bănuind că suntem programați să fuzionăm inevitabil cu veșniciile albe sau negre, fiecare după meritul nostru de ieri și de azi... Încercăm, de pe acum, cu disperare, să facem timpul terestru să vibreze crescând în favoarea noastră, convertind schijele secundelor în ani lumină și anii lumină să-i comprimăm în secunde ori nanosecunde. Cei mai iscusiți din noi am învățat să sculptăm tăcerea descoperind în miezul ei sunete muzicale și din vibrările lor modelăm armonii divine semănându-le în spațiul infinit. Am descoperit că putem înnobila lumina amplificând-o în lasere tăioase, infinit de lungi, cu care pipăim universal de jur-împrejur, săgetându-l cu impulsuri și străluciri orbitoare. De la o vreme, unii din noi pretindem că am ajuns să fim scopul Universului, creierul lui, inteligența lui, concentrate în scânteile de-o clipă care suntem noi, închipuindu-ne că am devenit tranzistori cosmici indispensabili, cu puteri magice capabile de a îndoi întregul spațiu cosmic ca pe un sul de hârtie... Și astfel, tot mai mulți, de la o vreme, am ajuns posedați de ambiții luciferice și ne spunem că suntem dumnezei, visând ca Universul să tremure în fața noastră! Da, așa ne închipuim unii din noi - că am fi dumnezei... Și nu se știe nici cu ce drept - și nici până când.... Dar oare până când? Cu ce drept? Și până când?
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy