Te întinzi spre stele
Crengile ți le pudrezi cu ele
Agăți visele rupte, pierdute
Într-o casă veche, părăsită.

Fruntea ți-e durere surdă
O alungi cu degetele fine
Mângâi hârtia cu pixul
Fereastra devine închisoare bătrână.

Undeva, ți-ai pierdut inocența
A rămas pur doar sunetul ploii
Lumina dulce a copilăriei
Rămâne de azi doar o amintire.