Pe-acest drum, îndârjit am pornit la-nceput
Cu pași mari, apăsați și cu mâinile goale,
Părea neted și drept și ușor de bătut
Și-mi părea că nimic n-o să-mi poată sta-n cale.

Mult prea repede-atunci credeam eu c-am s-ajung,
Pân' la cap să-l străbat, să-mplinesc multe vise.
Dar cu cât străbăteam, devenea tot mai lung,
Și din neted și drept, tot mai greu devenise.

Tot mai des Deznădejdea lângă mine pășea,
Atârnându-mi de glezne lanțuri grele și reci:
"N-are rost să continui, n-ai să poți" îmi spunea,
"Stai pe loc...Sau mai bine, să te-ntorci și să pleci!"

Îndoiala de mine ca un scai se ținea,
Să mă facă s-ascult toate-acele cuvinte,
Dar știam, de-i greu drumul, înapoi nu pot da
Chiar de fac pași mărunți, să îi fac înainte.

Dacă visul îți pare prea departe acum
Și prea greu de atins, tu atât să ții minte:
Mai târziu, mai devreme, nu contează, oricum
Pân' la urmă-l ajungi, dacă mergi înainte.

Iar pe drum, de sunt singur, nu e timp să mă plâng,
Nu mă uit înapoi, nu mă pierd în cuvinte,
Am să merg pân' la capăt și din dinți am să strâng.
Recunosc, fac pași mici, dar fac pași înainte!