M-am îndrăgostit de ochii tăi, de gura ta,
De ideile dar mai ales de idealurile tale.
ÃŽntins deasupra brizei aÈ™ sta,
Admirându-ți gândurile ce curg agale.

Tu iubești în schimb defectele mele,
Zilele cele mai rele,
Furtuna din sufletul meu,
Într-un cuvânt, tot ce sunt eu.

Regret nespus că nu sunt o floare,
Un munte ce are toată lumea sa la picioare,
Un gândac purtat de vânt spre țărmuri înalte,
Un sunet redat de goarna din vechea cetate.

Accepți că pentru tine nu mai e zi și noapte,
Că visele se transformă întotdeauna în fapte,
Că sunt numai una dintre miile de șoapte
Auzite în timp ce-ți servești cafeaua cu lapte.