Curg amorțite sentimente
Pe raza soarelui domol
E toamna ce adoarme chiar cuminte
Lăsând arome de un gust amăgitor.
Aburul vieții e confuz
Ea moartea ne-mpresoară
Dar va învinge aerul difuz
Pe care ea natura îl măsoară.
Berzele au uitat sa mai străpungă
Nemărginirea timpului demult
Stau lângă noi ca să ne ungă
Durerea de el timpul cel pierdut.
Renunț la atmosfera calmă
Azi mă transform într-un vulcan
De teama rătăcirii dau o iamă
ÃŽn el trecutul cel pierdut mai an.